I
Ea era o dulce…o inima in forma de femeie-copil. Atat de dulce ca toate zambetele din lume se regaseau in dulceata ei.
Acum, peste ani , ea paseste cu atentie , gandindu-se parca la tocurile inalte ale cizmelor care , cotropind asternutul de zapada ar putea-o abate de la ordinea gandurilor ei imediate. Ganduri frumoase, dornice…de femeie-copil .
El o priveste de departe , ferm...ea, cu mers atat de fin, traverseaza strada sa ajunga in parcul adolescentei ... foarte luminat locul…luminat de atatea trairi, de amintiri, de clipe ce vor veni.
Emotie in silueta ei…femeia- copil, dulce, cu buzele inghetzate de dragoste la auzul pasilor fermi si ispititori din urma ei. Se intoarce brusc, merge ezitand spre el, se apropie…I se topesc buzele de la caldura momentului . Salut cald, la fel de ferm insa. Ii place! Apoi continua plimbarea impreuna…nu multe vorbe, mai multe zambete! Arome coplesitoare se simt in frigul curat al iernii … Degete care evadeaza din buzunare pentru a dansa in voalul fin al vantului … se ating unele pe altele, la fel cum gandurile ei ating gandurile lui…atingeri ferme…pulbere de emotii, ochi sclipitori ce roaga timpul sa stea acolo, in parcul adolescentei lor regasite…
se va continua:)
L.
continuare - 14 februarie 2011
Acum se opresc pret de cateva clipe, dar nu e timp pentru a se privi unul pe celalalt. Copacii din parc ii fotografiaza …fotografii divine, cum numai natura stie sa faca. Fotografii in alb-negru, lasand esenta tare a personajelor sa transpara prin ele : ea si el, unul langa altul…nu fata in fata. Doua intreguri, dubla reflexie…Adevar. Bine. Frumos. Splendid. Cald. Fiecare ramane intact…complet…neinceput parca…Navalnica totusi teama de magie nascuta din “bine”…tentati a se lepada mai degraba de dragoste decat de teama…mai bine de cald decat de rece…mai bine de adevar decat de incomplet. Un sarut se aseaza pe buzele ei precum o petala impletita de vant in parul unei fete…Nu mai e timp sa respire si sa incalzeasca aerul dintre gurile lor…Se intorc si pleaca fiecare in directii diferite…el , cu pleoapa ferma, inca aproape de silueta ei …Grija si nadejde…Ea, cu sarutul tandru topit in fiinta ei paseste mult mei ferm pe zapada
Amestec de liniste si foc…
Salut! Trimite-mi te rog la andone.george@cucuruz.com o adresa de mail la care poti fi contactata. Mersi mult si o zi faina!
RăspundețiȘtergere