mai aproape de Soare...think stereo

Imagine de soare...cand te trezesti dimineata dupa 3 ore de somn, vezi cu coada ochiului stralucirea lui, e o binecuvantare sa il stii acolo. Cladire inalta , moderna...undeva in ea ma aflu eu, tocmai ce m-am trezit...incapere necunoscuta si totusi atat de familiara din cauza stralucirii lui...a Soarelui. Ma ridic incet, cu grija, ca si cum as vrea sa nu se schimbe nimic...Ajung la geam : in fata , zidurile mai putin inalte, de caramida veche, ale unei cetati...Turn de biserica dupa. Dragoste si caldura acolo, limpezime, zambete...schelete de copaci ...un nou inceput...
Cred ca fiecare zi e un nou inceput, un nou start , o noua sansa. Dincolo de bucurie, dincolo de slabiciuni...o noua sansa , pentru mai mult...pentru mai aproape de Soare .Totusi...daca vrem sa pastram totul la fel ca pana acum, sa nu schimbam nimic, trebuie sa pasim cu grija...sa ramanem intr-un fel rezervati, la suprafata...adanci dar cuminti...bucurosi de ce-am avut ieri, multumiti de ce ar putea fi azi...nu de ceea ce am putea fi azi...
Zambesc...ador Soarele...El ma adora pe mine? Iubesc...nu pot sa spun ce, dar IUBESC.
Azi am ascultat ultimele cvartete ale lui Beethoven si am realizat ca tot ceea ce s-a scris in muzica s-a scris Pana la el...Dupa el, doar culori...Intensitate in muzica nu a mai existat…poate la Miles Davis…nu stiu, intensitate in creatie spun, la aia ma refer...dar repet, fiecare zi e o noua sansa pentru mai aproape de Soare ...si important este sa gandim "stereo", nu stiu.. Ce as putea sa va spun in legatura cu a gandi stereo, cu a percepe si a simti in acest chip? E foarte foarte personal...dar ma gandesc de multi ani la asta, la libertatea sunetelor, a formelor, a gandurilor...offf. …”Stereo” reprezinta pentru mine "naturalul" , acceptarea prezentului, bucuria de a nu fi singur dar si nevoia de autodepasire...iar sa vrei sa auzi sunetele si simtirile de unde vin ele, sa nu le omori originea si calea, just like the flying souls este bucurie….as fi mult prea nebuna sa le adun! Le aud impreuna pentru ca simt dragoste pentru fiecare in parte si pentru ca stiu despre fiecare unde tinde, inspre ce se duce…Vreau sa fie libere...vreau sa se simta libere ! Ma gandesc la libertatea confesiunii, la nevoia artistului de a se marturisi….o face fara retineri, din toti porii…marturisirea este arhitectura sufletului lui.
Ma gandesc la Beethoven…sau la Van Gogh….si dupa cum se vede, ii pomenesc pe altii, vorbesc despre altii destul de mult, iar asta imi pastreaza mare tensiunea launtrica pt a ma putea confesa eu insami ; vorbind despre ei intens ma incarca pe mine si mai tare, ma lasa cu nadejde, cu sufletul curat si plin si...mai aproape de Soare ! Dar nu vorbesc despre mine, doar ma marturisesc.
Mi-a placut Sagrada Familia…am fost langa ea..si am ramas mult langa, dar n-am privit-o prea mult…doar am stat langa, ma temeam sa nu ma trezesc din visul de a fi langa ea… Nu stiu multe despre ea…dar am vazut-o
E intuneric….noapte lunga? Sau scurta…minte colorata…ganduri frumoaase… maine dimineata un nou inceput?...